In Evul Mediu, muzica reprezenta o activitate complementara foarte apreciata sau un subiect de stiudiu teoretic, chiar daca muzicantii mai erau o categorie sociala dispretuita.
Predecesoarele lautei, chitarei si viorii au ajuns in Europa din lumea araba, prin intermediul Spaniei, insa cantul vocal a ramas cel mai important factor al muzicii laice.
Trubaduri si minnesangeri
O tema centrala a distractiei rafinate de la curte era iubirea ideala, dezvoltata in jurul anului 1070 in sudul Frantei. Cantareti precum William de Aquitania erau cunoscuti drept trubaduri (truveri in nordul Frantei), cuvant provenit de la verbul ,,trobar", care inseamna a compune, pentru ca acestia erau poeti si compozitori. Nobilii poeti lirici cantau singuri, in mare parte in dialectul provensal care era limbajul medieval al iubirii. Insa acestia permiteau acompaniamentul - mai ales de viele, harpa si lauta. Echivalentul german al trubadurilor a existat de prin 1150 pana la declinul ordinelor cavaleresti, in secolul XIV. Povestirile medievale si poeziile arabe de iubire reprezentau modele de minne (insemnand iubire in germana medievala). Cel mai cunoscut minnesanger a fost Walther von der Vogelweide.
Mestesugul cantului, maestrii cantareti
In orasele europene ale secolelor XV si XVI s-au transformat bresle care cuprindeau meistersangeri organizati - priviti mai mult ca mestesugari. Cantecele contineau subiecte biblice, mai tarziu insa s-au diversificat, incluzand istoria si alte teme cantate dupa reguli stricte. Asezat pe un scaun, cantaretul isi prezenta noua piesa muzicala, care era apoi evaluata de un judecator aflat in spatele unei perdele negre. Cel mai faimos cantaret a fost considerat mesterul Hans Sachs, originar din Nurnberg, care a compus peste 4500 de cantece cu multa ingeniozitate si har. O functie importanta a unui maestru era transmiterea cunostintelor, pentru ca numerosi membri ai breslei nu stiau sa citeasca sau nu isi puteau permite sa cumpere carti.
Muzica in programul medieval de scoala
Muzica era o parte importanta a oricarui program educational din scolile si universitatile latine. Toti studentii de la medicina si teologie studiau muzica - una dintre cele sapte arte liberale. Era considerata o stiinta, deoarece conceptul antic privind armonia atotcuprinzatoare fusese demonstrat prin faptul ca sunetele armonice au un efect linistitor (o octava va genera, prin diviziunea coardei, o lungime de unda in raport de 1:2). Locul special ocupat de muzica in sistemul educational a modelat viata marilor centre studentesti, ca Parisul, unde muzica bisericeasca si studiile universitare se imbinau.
Muzica si cele sapte arte
Din Evul Mediu si pana in secolul XVIII, muzica a fost considerata una dintre cele ,,sapte arte liberale" care formau partea semnificativa a educatiei. Primele trei erau artele limbajului (trivium) care cuprindeau gramatica, retorica si dialectica. Celelalte patru erau materiile matematice (quadrivium), artimetica (matematica), geometria, astronomia (astrologia) si muzica. Muzica ocupa un loc special datorita structurii sale, deoarece era inrudita atat cu matematica, cat si cu limbajul (in special cu retorica).
Cantareti si muzicanti ambulanti
Prima mentiune cu privire la interpreti ambulanti dateaza din secolul VIII. Acestia erau considerati principalii custozi ai culturii muzicale medievale, chiar daca majoritatea faceau parte din clasele cele mai de jos. Barbati si femei calatoreau singuri sau in grupuri pentru a castiga bani cu cantecele, dansurile, acrobatiile si animalele lor dresate, evoluand in piete, carciumi, bai publice si bordeluri. Spectacolele cuprindeau o intampinare, preludiul, piesa principala si prababil un bis.
Interpretii aveau legaturi apropiate cu localnicii pentru ca asigurau muzica in cadrul procesiunilor si al nuntilor. Unii dintre ei erau chiar acompaniatori respectati ai poetilor lirici sau interpreti ei insisi ai unor poeme
eroice si epice, in fata unui public educat. In ciuda faptului ca erau priviti ca fiind in afara societatii, multi dintre ei isi transmiteau cu mandrie copiilor profesia. Calatoriile lor din loc in loc i-au transformat intr-un element de baza al schimburilor culturale din Europa medievala.Informatii esentiale:
CANTUL MONODIC GREGORIAN: este adaptat de numerosi compozitori.
HANS SACHS: a fost imortalizat in rolul Beckmesser, un critic muzical neinsemnat din singura opera comica a lui Richard Wagner, Maestrii cantareti.
CARMINA BURANA: (cca 1300), o colectie de zicale, cantece de dragoste si de petrecere, dansuri, a fost pusa pe muzica de compozitorul german Carl Orff, cu un succes imens de public.
INTERPRET, JONGLER, MENESTREL: numeroasele nume sub care erau cunoscuti muzicantii ambulanti reflecta raspandirea acestora pe intinderea Europei.
EVOLUTIA INTERPRETILOR: era presarata cu povesti si teme din toate straturile sociale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu