Liturgiile polifonice si motetele in latina erau formele dominante ale muzicii bisericesti renascentiste. Totusi, rolul muzicii in viata religioasa a ridicat controverse si dezbateri extreme in timpul Reformei si Contrareformei.
Secolul XV si inceputul secolului XVI alcatuiesc perioada polifoniei vocale franco-flamande, deoarece principalii ei compozitori proveneau din Olanda si din nordul Frantei de astazi.
Polifonia franco-flamanda
Liturghiile polifonice puse pe note erau elementul central al muzicii bisericesti. Compozitiile sacre mai scurte, pe mai multe voci, se numeau motete. Compozitiile imbinau voci multiple sau individuale intr-o paleta bogata de sunete, o evolutie majora fata de cantarea in paralel din Evul Mediu. Secolele XV si XVI au dat compozitori de seama ca Guillaume Dufay din Burgundia, Josquin Des Pres din Italia si Adrien Willaert, care au infiintat o scoala in Venetia. Stilul acestora a exercitat o mare influienta asupra intregii Europe, dar in special in Italia, unde Roland de Lassus, cunoscut sub numele de Orlando di Lasso, a devenit ,,printul muzicienilor".
Muzica Bisericii Reformate
Bisericile protestante s-au constituit in secolul XVI, dupa Schisma din 1521, cand s-au separat de Biserica Catolica, insa au pastrat liturghia latina. In slujbele de venerare au fost introduse treptat cantarile in limba nationala(coralele), dupa ce reformatorul religios Martin Luther a tradus liturghia in limba germana. Compilatia de cantece a lui Johann Walter, Wittenberg Gesangbuch(1524), a devenit un model pentru numeroase colectii viitoare de corale protestante. Luther considera muzica o componenta importanta a venerarii religioase, insa parerile cu privire la acest subiect, erau impartite. Ulrich Zwingli, originar din Zurich, era impotriva muzicii in procesul de venerare, in timp ce Jean Calvin permitea la Geneva cantul monodic.
Conciliul din Trento
Conciliul din Trento, tinut intre anii 1545 si 1563, in timpul Contrareformei, a urmarit delimitarea invataturilor romano-catolice de cele ale Bisericii Reformate. S-a pus si problema muzicii, in special cea a textului de neinteles din muzica polifonica, a adaptarilor frecvente ale cantecelor laice la muzica bisericeasca si a unei independente artistice crescande. Se considera ca Giovanni Pierluigi da Palestrina a salvat prin lucrarile sale polifonia religioasa, aratand Conciliului ca mesa a capella este inteligibila.
Luther si muzica sa
Martin Luther considera ca muzica si venerarea religioasa sunt in corelatie cu conceptul de origine divina si la ceremoniile bisericesti de proslavie si proclamare a credintei. Aceasta filozofie a constituit baza dezvoltarii majore a muzicii bisericesti protestante pana in secolul XX. Luther canta la lauta si la flaut si scria numeroase texte pentru cantece puse apoi pe muzica de catre Johann Walter. Acesta a adaptat melodii laice populare pentru unele compozitii, cum este colindul de Craciun.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu